Povestea budistă

Buddha și discipolii săi au pornit într-o călătorie lungă în timpul căreia au trecut prin mai multe orașe. Într-o zi, când era foarte cald, au văzut un lac și s-au oprit, epuizați de sete. Buddha l-a întrebat pe tânărul său discipol, faimos pentru natura sa nerăbdătoare: 

„E setat. Poți să-mi aduci apă din acel lac?”

Ucenicul s-a dus la lac, dar când a ajuns, a văzut că tocmai în acel moment trecea un car cu boi. Drept urmare, apa devenise foarte tulbure. Discipolul s-a gândit: „Nu-i pot da stăpânului să bea această apă noroioasă.”

Așa că s-a întors și i-a spus lui Buddha: „Apa lacului este foarte noroioasă. Nu cred că îl putem bea.”

După o jumătate de oră, Buddha i-a cerut aceluiași discipol să se întoarcă la lac și să-i aducă apă de băut. Ucenicul s-a întors la lac.

Cu toate acestea, spre disperarea lui, a văzut că apa era încă murdară. S-a întors și i-a spus lui Buddha, de data aceasta pe un ton concludent:

„Apa acelui lac nu se poate bea, mai bine am ajunge in satul unde locuitorii ne pot da apa curata de baut.”

Buddha nu i-a răspuns, dar nici el nu s-a mișcat. După un timp, i-a cerut aceluiași discipol să se întoarcă la lac și să-i aducă apă.

Ucenicul s-a dus din nou la lac pentru că nu a vrut să-l provoace pe maestru, dar era furios pentru că maestrul l-a trimis înainte și înapoi din lac, când știa deja că apa noroioasă nu se poate bea. 

Dar de data aceasta, când a ajuns pe malul lacului, apa era limpede. Așa că a strâns câteva și i-a adus lui Buddha.

Buddha s-a uitat la apă și apoi i-a spus discipolului său: 

„Ce ai facut pentru a curata apa?”

Discipolul nu a înțeles întrebarea, era evident că nu făcuse nimic. Buddha i-a explicat apoi: 

„Așteaptă și las-o în pace. Apoi noroiul se așează de la sine și ai apă curată. Și mintea ta este așa! Când este deranjată, trebuie doar să o lași în pace. Dă-i ceva timp. Nu fi nerăbdător. Își va găsi echilibrul de la sine. Nu trebuie să faci niciun efort pentru a o calma. Totul va trece dacă nu te prinzi.”